dupa ani de zile am avut si noi zapada in bucuresti…dar acum a trecut.
m-am dus ieri sa mai cumpar cate ceva de la hipermarket-ul ‘cora’, pentru ca am ramas fara cateva lucruri de importanta capitala. am ajuns pe la ora sapte seara am intrat in magazin si spre uimirea mea am dat peste tot bucurestiul acolo. e clar ca oamenii nu au ce face acasa si merg la cumparaturi sa caste ochi pe la rafturi.
ce ma enervat peste masura a fost o vaca proasta care luase mai multe pungi cu fructe si legume si nu se uitase inainte la cifrele care sunt atribuite fiecarui produs la cantarul electronic. fapt pentru care a stat o groaza de timp sa caute pe tabel cifra corecta pentru fiecare produs si in felul asta s-a format o coada enorma in spatele ei. eu fiind chiar in spatele ei. cred ca are frigiderul plin de carne acum. sarbatori fericite si din partea mea.
ieri, duminica, pe la orele 18 seara treceam prin intersectie de la ‘apaca’ ducandu-ma spre locuinta parintilor. am ajuns in intersectie la semafor si spre uimirea mea un cap de creta era in mijlocul strazii dirijand de zor.
zic ca au innebunit politai, duminica seara erau in strada…dar in urmatoarele minute am inteles care era scopul capului de creta acolo in intersectie. peste 3-4 minute a trecut o coloana oficiala cu directia spre cotroceni. cine era nu pot sa zic. dar pot sa va povestesc ce claxoane dadeau soferii nerabdatori care in cele 3-4 minute va dati seama ca au innebunit.
si ma gandeam ce misto trebuie sa fie sa mergi intr-o coloana oficiala printr-un bucuresti aglomerat la ora de seara.
de ceva timp am observat ca in bucuresti sunt cateva intersectii unde pana acum au existat semafoare cu verde intermitent spre dreapta si acum sunt oprite invelite in plastic, ce sa mai, nu mai functioneaza.
problema mea este ca ajungand in intersectie, unde pana acum functiona acest tip de semafor, eu unul ma opresc si urmaresc semaforul mare. dar soferii din spatele meu claxoneaza disperati crezand din inertie ca trebuie sa trecem mai departe la dreapta.
asa ca apelez la soferii din bucuresti care nu urmaresc culoare semafoarelor si trec din inertie impreuna cu coloana de masini pe culoarea rosie si blocheaza intersectiile, sa fie mai atenti in viitor ca ii ia mama ‘dreacului’.
mergeam ieri cu masina spre vestul tarii si pe parcursul drumului am pus de cateva ori aerul din masina pe reciclare. de fiecare data intalneam cate o masina care polua (vb de camioane) sau era o zana in care se construia drumul si era plin de praf ridicat de masinile din fata sau de constructori. tot azi am citit intr-un cotidian central, ca poluarea din capitatala a juns la cote alarmante.
traim in niste orase atat de poluate si noi suntem atat de ignoranti si atat de linistiti in privinta poluarii incat cateodata poate meritam ce ni se intampla. oricum aceasta situatie ma face sa ma gandesc din ce in ce mai serios sa emigrez intr-o tara unde problema poluarii a fost depasita si unde copii mei pot creste fara sa se imbolnaveasca inca din carut.
suntem plecati din bucuresti…
daca ne vorbeam si nu nimeream ca firma sa ne trimita pe amandoi in delegatie in acelasi timp, dar iata ca s-a intamplata ca amandai sa plecat in acelasi timp. ne intoarcem pe la sfarsitul saptamanii, adica vineri. dar incercam sa mai intram pe net si din deplasare in functie de cat de bine merg modemurile astea mobile. see you.
60 de minute…atat am stat la intrarea in bucuresti vineri dupa amiaza. dimineata am mers la parinti la ploiesti si la intoarcere am venit in mai putin de 45 de minute pe drum dar m-am blocat la intrare in oras.
asadar un drum de 60 de km de la ploiesti pana in bucuresti l-am facut in 2 ore si 15 minute. de ce? pentru ca a trebuit sa iau in piept si podul grant care era blocat ca in fiecare seara dealtfel. am ajuns acasa plin de nervi si obosit. inca mai am reflexul de a apasa pe ambreaj.
in rest romania este cea mai frumoasa tara in care poti trai. asa ca am sa ma mut cat de curand in canada.
sefu’ care are bani s-a dus la concertul cu madonna 2009. dar sefu’ e bun si nu ne-a uitat asa ca ne-a trimis o poza facuta in seara cu concertul. poza facuta din public dupa cum se vede. acum parca imi pare rau ca nu sunt si eu acolo! acum este 20:19.
ce imi place in acest oras este faptul ca nu exista reguli dupa care sa traiesti. la ce ma refer. daca vreau sa merg cu masina nu imi este impusa nici o regula dupa care sa merg prin oras. pot sa nu dau prioritate la pietoni ca nu ma vede nimeni si nu ma penalizeaza, pot sa parchez fara sa imi fac griji de ceilalti soferi. ce ma intereseaza ca incalc liberatatile celorlalti soferi din trafic. vezi soferii de taxiuri.
daca vreau sa dau o petrecere acasa la bloc ce ma intereseaza ca am vecini care doresc sa se odihneasca. eu sa ma distrez si sa ascult muzica tare. credeti ca vine politia sa-mi dea vreo amenda. mai asteptati.
de-asta imi place acest oras unde nu trebuie sa-mi fac nici o grija ca ar trebui sa respect pe cineva sau vreo regula de bun simt.
bucurestiul este cel mai frumos oras din lume…aceasta este parerea mea.
povestea mea nu este simpla. parintii mei m-au adus in bucuresti cand am inceput scoala, pe la sase ani. imi aduc si acum aminte, praful era de juma’ de metru pe strada unde urma sa locuim intr-un bloc comunist nou nout pe atunci. se intampla prin anii 80′. dupa ce am luat cunostinta cu noul oras unde urma sa-mi traiesc viata am contatat ca nu era un oras normal ci un santier.
toti anii de scoala am mers pe o strada desfundata pe care comunistii au uitat s-o asfalteze, si am inghitit praf de dimineata si pana seara. si stiti ceva dupa 25 de ani tot pe strada cu pricina merg si tot neasfaltata este si acelasi praf il inghit si acum. nimic nu s-a schimbat.
daca imi place acest oras…raspunsul este foarte clar…NU. este un oras plin de oameni mediocrii lipsiti de bun simt care locuiesc in blocuri cu multe etaje si care nu permit in nici un fel intimitatea. zilele asta de dimineata si pana seara vecinii mei isi renoveaza apartamentul. ok, dar inaintea lor si-au renovat alti vecini apartamentul si inaintea lor au fost alti vecini care au facut acelasi lucru. si parca a fost un facut nici unul nu a respectat orele de liniste. sambata la ora 2, bormasinile mergeau mai tare decat in timpul saptamanii.
dar nu v-am spus ca asta nu este un oras este un santier. ce conteaza ca nu am nimic de facut in weekend, decat sa ma coc intre patru pereti acasa in blocul care imi pare ca este un enorm cavou, vara fierbinte si iarna rece, inca mai face mucegai pe la colturile camerelor.
de ce sa-mi mai fac vise si sa sper ca se va schimba ceva in urmatorii ani. imi ajung ce 25 de ani pe care i-am irosit cu sperante si pe care i-am pierdut in acest oras sinistru si de aceia sper ca in 2-3 ani sa plec in canada.
bucurestiul este cel mai ciumat oras din lume…aceasta este parerea mea.
Dupa cum cei care calatoresc pe mare pe timp frumos au pregatite si cele necesare pentru caz de furtuna, tot asa cei chibzuiti isi pregatesc in prosperitate masurile pentru caz de nenorocire. (Socrate)
